liga 3 - Seria 5 - Fotbal Club Scolar Resita

Fotbal Club Scolar Resita

Denumire: Fotbal Club Şcolar Reşiţa

Anul infiintarii: 1926

Culorile clubului: rosu-negru

Stadion: "Mircea Chivu"

Capacitate stadion: 12.500 locuri

Adresa clubului: Valea Domanului, Nr. 1

Telefon: 0255/223830

Denumiri anterioare: UDR Reşiţa (1926-46), Oţelul Reşiţa (1946-47), Metalochimic Reşiţa (1948-49), Metalul Reşiţa (1949-56, 1957-1958), Energia Reşiţa (1956-57), C.S.M. Reşiţa (1958-1974, 1982-2004) FCM Reşiţa (1974-82, 2004-2008)

Website : www.fotbalresita.ro

Istorie

Anul 1911 marchează începuturile fotbalului pe plaiurile reşiţene.
    1930-1931.
După 20 de ani, UDR câştigă ediţia a XIX-a a Campionatului Naţional (echipele participante au fost împărţite în cinci ligi regionale). În semifinale, UDR – Prahova Ploieşti 3-2, iar în finală, UDR – SG Sibiu 2-0. Formaţia standard a UDR din acea perioadă: Domocsek – Pomacsek, Gyury, Sinco (Rech), Szepe, Bunay, Fibişan (P. Munteanu), Lakatos, Ploieşteanu, Kilianowitz (Deşu), Morărescu (Keller).
    1931-1932.
Reşiţa a învins în semifinală Mureşul Tg. Mureş, cu 8-2, însă a pierdut finala cu Venus Bucureşti, scor 0-3.
Formaţia UDR: Domocsek – Czako, Gyury, Bundy, Szepe, Kilianowitz, Todor, Ploieşteanu, Lakatos, Moise, Keller. Internaţionali A: Ernest Lakatos, Silviu Ploieşteanu.
   1933-1934.
 Începe primul campionat naţional în sistem divizionar. Conducătorii UDR nu au participat la şedinţa de la Cluj, şi Reşiţa a rămas în afara campionatului până în 1938-1939, când UDR s-a clasat pe locul al IV-lea din 12 echipe. În sezonul 1933-1934, echipa de juniori UDR devine campioană naţională.
  1939-1940. Locul 4 din 13 echipe.
  1940-1941. Locul 7 din 13 echipe.
Jucători folosiţi: Kondrat, Fodor, Alasu, Neagrău, Sepi, Pop Vasile, Lakatos, Csipan, Cozma, Spielman, Zsizsik, Davidescu, Todor, Mark, Müller, Nagy, Köhl, Vida, Plujar, Oppelcz, Iovan, Lucaci, Dura, Laea etc.
UDR în 1942

UDR (juniori) în 1943.

În anii premergători celui de-al doilea război mondial a mai activat şi echipa muncitorilor (SSM Reşiţa), care în 1939-1940 a câştigat barajul regional şi a participat la campionatul Diviziei B, clasându-se pe locul 2. SSM Reşiţa şi-a schimbat denumirea în Locomotiva Reşiţa şi în primele două ediţii de după război a participat în Divizia B.

1946-1947. După cinci ani de război, se reia campionatul, iar Oţelul Reşiţa ocupă locul 11 din 14 echipe.
1947-1948. Echipa Metalochimic Reşiţa ocupă locul 16 şi retrogradează.
1948-1949. În Divizia B, echipa ocupă locul 2, însă ocupanta primului loc, Dinamo Bucureşti (garnitura a doua) nu are drept de promovare, astfel că Metalochimic ajunge în Divizia A.
1950. Cu toate eforturile, echipa Metalul Reşiţa retrogradează la golaveraj, dintr-un campionat cu 12 echipe. Dintre componenţii echipei: Zsizsik, Calnic, Micu, Marc, Vida, Iovan, Iorga, Bologa, Jojarth I etc.
1950-1951. Metalul Reşiţa retrogradează din Divizia B (22 de echipe) în Campionatul Regiunii Severin.
1952. Metalul Reşiţa câştigă Campionatul Regiunii Severin şi revine în Divizia B.
1954. Un alt an de referinţă pentru fotbalul reşiţean. La un an după revenirea în Divizia B, ocupă locul 7 în campionat, dar câştigă Cupa României, după o suită de cinci victorii împotriva unor echipe de „A“: 5-1 cu Ştiinţa Timişoara, 4-0 cu Locomotiva Tg. Mureş, 2-0 cu Locomotiva Timişoara, 1-0 cu CCA şi pe 6 decembrie, în finala de pe Stadionul Republicii din Bucureşti, 2-0 cu Dinamo, ambele goluri fiind marcate de Szeles.
Echipa: Zarici – Chirilă, Potoceanu, Munteanu, Teodorescu, Apro Ştefan, Jojarth II, P. Mioc, Urcan, Iovan (Vida), Szeles. Au mai contribuit portarul Purcica şi Calnic. Antrenori: Mihai Zsizsik şi Emil Cozma.

Căştigătorii Cupei României, întâmpinaţi în Gara Reşiţa Sud

Metalul Reşiţa, în semifinala cu CCA

1954-1958. In Valea Domanului se construieste cea mai reprezentativa baza sportiva a municipiului Resita, cunoscuta astazi sub denumirea de Stadionul „Mircea Chivu“. Baza sportiva, in suprafata de 48.460,51 mp din care 26.304,46 mp suprafata construita si cu o capacitate totala de 12.500 locuri, a fost realizata prin munca voluntara a locuitorilor municipiului Resita. In urma cuceririi Cupei Romaniei, in 1954, CNEFS a recompensat Metalul Resita cu suma de 10 milioane lei (la acea vreme), incepandu-se constructia stadionului din Valea Domanului. Ulterior, la constructia bazei sportive au contribuit si alte societati din cadrul orasului. Odata cu defalcarea Combinatului Metalurgic Resita in Combinatul Siderurgic si Uzina Constructoare de Masini, stadionul a trecut in administrarea Combinatului Siderurgic Resita (1962), iar in anul 2004 a revenit in domeniul public si administrarea Consiliului Local al municipiului Resita.

1958. Apare CSM Reşiţa, cu 12 ramuri sportive. Dupa mai bine de doua decenii de agonie si extaz, in care am trecut si prin emotiile retrogradarii, am promovat in Divizia A.
1971-1972. Sub denumirea de CSM Reşiţa se obţine promovarea în Divizia A.
Echipa: Ilies, Rednic, Kiss, Pîrvan (Zicheli), Kafka (Zimmer) – Grozăvescu (Jac), Varga (Stoia) – Atodiresei, Puskas, Szilagy (Păunescu), Florea (Dumitru). În 1978 consemnăm retrogradarea în Divizia B.
Clubul Sportiv Muncitoresc Reşiţa este desfiinţat în anul 1989, fiind club care aparţinea de fostul UGSR (desfiintat printr-o hotarare a FSN), dar se reînfiinţează în anul urmator. Un numar de 26 de membri fondatori, conducerea fostului club, antrenori si angajati au reinfiintat Clubul Sportiv Muncitoresc Resita. Noua conducere: Eugeniu Calin (presedinte), Ioan Stan (vicepresedinte), Gheorghe Albu (secretar), Eugenia Stefan (contabil), Adela Neag (casier).
1992. Promovarea în Divizia A, în urma scandalului în care au fost implicate UTA şi Unirea Alba Iulia. De pe locul al treilea, CSM Reşiţa a ajuns pe primul loc şi în primul eşalon, dar după numai un sezon a revenit în Divizia B, din cauza organizării defectuoase la nivelul conducerii clubului.
1996-1997. O nouă promovare în Divizia A. Jucăm trei sezoane, până în 2000. Supranumită „Milanul din Banat“, echipa noastră a fost revelaţia sezonului 1997-1998, însă următoarele două au fost sub aşteptări şi s-au soldat la final cu o retrogradare în Divizia B.
După primul an, au plecat de la echipă Cristian Chivu şi Vali Ciucur, la Universitatea Craiova, iar Sansiro Ciocoi a ajuns la FC Naţional.
CSM Reşiţa a pornit la drum, în 1997, cu antrenorul Ioan Sdrobiş, care a fugit la Baia Mare cu două zile înaintea începerii returului şi câteva etape, până la sfârşitul vieţii (1 aprilie 1998), echipa a fost condusă de Mircea Chivu, aflat în mare suferinţă. La Reşiţa a fost adus Silviu Stănescu. Sezonul 1998-1999 este început însă cu... Ioan Sdrobiş pe banca tehnică.
2002. Se înfiinţează SC CSM SA.
2004. CSM Reşiţa retrogradează în Divizia C şi este dezafiliată de patronul de atunci, Dinel Staicu.
2005. În Valea Domanului apare SC Fotbal Club Municipal SA Reşiţa, în Divizia B (Liga a II-a).
2008. FCM Reşiţa retrogradează în Liga a III-a şi apoi se desfiinţează după câteva etape jucate în acest eşalon, fără să obţină nici măcar un punct.
2009. Fotbal Club Şcolar Reşiţa se reorganizează şi apare dorinţa ca pe lângă Centrul de copii şi juniori din Valea Domanului să fiinţeze şi o echipă de seniori. După mai multe încercări, s-a ajuns la concluzia că este bine să pornim de jos, şi iată-ne cu o echipă în Liga a III-a.

Palmares

Campioană

• 1931 (sub denumirea UD Reşiţa): a câştigat finala campionatului cu 2-0 în faţa echipei SG Sibiu

Vice-campioană

• 1932(sub denumirea UD Reşiţa): a pierdut finala campionatului cu 3-0 în faţa echipei Venus Bucureşti

Câştigătoare a Cupei României

• 1954 (sub denumirea Metalul Reşiţa, în acea vreme în Divizia B): a câştigat finala în faţa lui Dinamo Bucureşti, cu 2-0

 

Stadion

Stadion "Mircea Chivu"
http://www.stadiumromania.blogspot.com/

Echipa

 

LOTUL DE JUCĂTORI

Sile Giurcanu
Fabian Minda
Venţel Turech
Ion Hamat
Laurenţiu Breşneni
Daniel Cojocaru
Bogdan Mihăilă
Lucian Micu
Denis Dodoi
Cristian Crăguia
Alexandru Arvat
Iulian Gruescu
Samuel Subota
Angelo Dragu
Ionuţ Lazăr
Alin Pitaru
Miodrag Tincul
Marius Loba
Alexandru Ispas
Valentin Popescu
Lucian Dobre
Cătălin Suru