liga 3 - Seria 4 - Progresul Corabia

Progresul Corabia

Denumire: Progresul Corabia

Anul infiintarii:

Culorile clubului: alb-albastru

Stadion:  "Ion Oblemenco-Progresul", Corabia

Capacitate stadion: 1.500 locuri

Denumiri anterioare: Tractorul Corabia(1964-1965), Dunărea Corabia(1958-1963)

Palmares

liga 3 - Seria 4 - FC Caracal

FC Caracal

Denumire: Fotbal Club Caracal

Anul infiintarii:


Culorile clubului: alb-albastru

Stadion: Parc

Capacitate stadion: 12.000

Alte denumiri: Progresul Caracal (1998-2004), FCM Caracal (1988-1998), Sportul Muncitoresc Caracal (1979-1988), Rasaritul Caracal (1971-1975, 1976-1979), Vagonul Caracal (1975-1976). Din 2004 FC Caracal (dupa fuziunea dintre Progresul Caracal si FC Craiova)
 

Palmares

 

Stadion

http://www.stadiumromania.blogspot.com/
 

Echipa

 
 

liga 3 - Seria 4 - FC Municipal Târgovişte

FC Municipal Târgovişte

Denumire: FC Municipal Târgovişte

Anul infiintarii: 1950

Culorile clubului: rosu-albastru

Stadion: Municipal

Capacitate stadion: 18.000

Adresa website: www.fcmtargoviste.ro

Istorie Club

 
FC Municipal Târgovişte este un club de fotbal din Târgovişte, România care evoluează în Liga a III-a, culorile clubului sunt roşu-albastru.
Echipa a mai purtat următoarele denumiri: Metalul, CS, Oţelul „U” şi Chindia. FCM Târgovişte a evoluat 9 sezoane în Liga I,(298 meciuri: 95 victorii, 64 egaluri, 139 înfrângeri, 312 goluri marcate, 469 goluri primite, 254 puncte), ultima prezenţă în primul eşalon având loc între anii 1996–1998, pe atunci echipa numindu-se CF Chindia Târgovişte, la echipă evoluând jucători importanţi, precum: Laurenţiu Reghecampf, Adrian Bogoi, Cristi Ţermure, Remus Gâlmencea, Dumitru Jipa, Cristian Bălaşa, Vasile Bârdeş, Marian Aliuţă, Cosmin Becheanu, Bogdan Liţă, Cristian Igescu, Răzvan Toboşaru, Dan Mieluşică, regretatul Cezar Dinu şi alţii. De-a lungul timpului au mai evoluat la echipa din Târgovişte şi doi foşti mari fotbalişti ai României: Nicolae Dobrin şi Cătălin Hâldan. Primul sezon in Liga I al echipei FCM Târgovişte (pe atunci se numea Metalul Târgovişte) a fost sezonul 1961–1962, iar cea mai bună clasare a fost locul 7 în sezonul 1978–1979: în echipa de atunci evoluau: Narcis Coman, Dumitru Gheorghe, Ion Ene, Florea Alexandru, Ion Pitaru, Constantin Tănase, Adrian Furnică, Decebal Neagu, Gheorghe Tătaru, Niculae Kallo, Claudiu Sava, Nelu Isaia, Gehorghe Greaca, Radu Grancea, Mircea Stan, iar antrenor era Nicolae Proca. La echipa din Târgovişte au activat şi alţi antrenori notabili: Valentin Stănescu, Cornel Dinu, Dumitru Dumitriu şi Silviu Dumitrescu.

Palmares

 

Stadion

http://www.stadiumromania.blogspot.com/
Stadion "Municipal" , Târgovişte , 18.000 de locuri

Echipa

1 P Cosmin Lunescu

12 P Marian Zgâmbău
23 P Radu Zegheru

33 F Daniel Onea
3 F Eugen Oană
20 F Petrică Mihai
14 F Marius Zidăroiu
4 F Bogdan Iuba
2 F Iulian Tronaru
21 F Daniel Bârsănel
24 F Cornel Dinu
16 F Adrian Gâldău

18 M Marius Penescu
5 M Diaz Reginaldo
17 M Silviu Mândru
6 M Gabriel Zamfir
28 M Dragoş Cernea
11 M Răzvan Boroş
25 M Cristian Bălăceanu
7 M Beniamin Popescu

10 A Ionuţ Petculescu
13 A Cristian Cherchez
9 A Mirel Matei
15 A Ştefan Săndulescu
22 A Marius Guţă
19 A Cosmin Negoescu

liga 3 - Seria 5 - Retezatul Haţeg

Retezatul Haţeg

Denumire: Retezatul Haţeg

Anul infiintarii:

Culorile clubului: alb-negru

Stadion: Retezatul

Capacitate stadion:  1.000 de locuri

Adresa clubului:

Adresa website:

Denumiri anterioare: -
 

Palmares

Echipa

liga 3 - Seria 5 - Pandurii II Târgu Jiu

Clubul Sportiv Pandurii Lignitul Târgu Jiu

Denumire: Clubul Sportiv Pandurii Lignitul Târgu Jiu

Anul infiintarii: 1962

Culorile clubului: alb-albastru

Stadion: Municipal Tudor Vladimirescu

Capacitate stadion: 9.200 de locuri

Adresa clubului: str Victoriei nr 22 Targu Jiu – jud Gorj

Telefon: 0253 / 223588

Fax: 0253 / 223588

Adresa website: www.pandurii-tg-jiu.ro

Denumiri anterioare: Cimentul Targu Jiu (1974)

Istoria clubului

        Flacăra Târgu Jiu a fost prima echipă de fotbal a Târgu Jiului după 1950. Până în vara anului 1952, la Târgu Jiu se juca fotbal pe ici, pe colo, dar nu exista o echipă cu pretenţii cum fusese Gorjul Târgu Jiu, divizionara C, din sezonul 1946-1947. Poate această stare de fapt ar mai fi continuat mult şi bine dacă nu s-ar fi ivit un grup de tineri entuziaşti, dornici ca prin fotbal să scoată oraşul din anonimat. Unul dintre ei era Constantin Geolgău, antrenorul, impiegat de mişcare la Gara CFR Târgu Jiu, care jucase fotbal de performanţă la cunoscutele divizionare Vagonul şi Astra Arad, jucătorii erau proaspăt absolvenţi de facultate, cu reale calităţi de profesionişti în meseria lor. Printre ei s-au aflat Saşa Ciubotenco, Sandu Vilău, Mitică Condescu, Mişu Vâlceanu, Bodola, Cornel Pacoste – viitorul prim-viceprim-ministru al României, Lucaci, Nelu Sandu, D. Rustoiu, Mişu Blaj, N. Boboc, Constantin Cernăianu – marele antrenor al Universităţii Craiova de mai apoi şi al echipei naţionale sau Grigore Şerbănescu, binecunoscutul doctor «Griguţ» de mai târziu al gorjenilor. Pe lângă Flacăra, emblema fotbalistică a Târgu Jiului de atunci, divizionară C între anii 1957-1959, ia fiinţă în scurtă vreme Flamura Târgu Jiu, având ca vedete pe Urban, Ciort, Găvan, şi Sănătatea Târgu Jiu, echipe ce reprezentau Fabrica de Confecţii şi Sectorul Sanitar al Gorjului.

       Anii s-au scurs unul după altul, iar marea performanţă, respectiv promovarea unei echipe în categoria «B» - pe atunci, între anii 1959-1963, nu există divizia «C» - nu s-a produs aşa cum se aşteptau nenumăraţii suporteri ai celor trei echipe amintite mai înainte. De aceea, maestrul Geolgău, devenit între timp antrenor de categoria întâi ca şef de promoţie, n-a stat prea mult pe gânduri şi a format în 1960 CIL Târgu Jiu, o echipă nouă, reprezentând marele Combinat de Prelucrare a Lemnului Târgu Jiu. Printre componenţii de atunci s-au numărat Grama, gorjean venit de la Dacia Orăştie, Simos, Chiţu, de la Turnu-Măgurele, Niculescu, Drăgan, Cernătoiu, Stere, Năstase, Dorobanţu, Mazilu, Chitimia, Serghie, Paraschiv ş.a. Cum era şi normal, cu un lot foarte tânăr şi valoros, în acel sezon, 1960 – 1961, CIL Târgu Jiu a defilat prin seria întâi, reuşind să termine pe primul loc în clasament, fapt ce i-a dat dreptul să participe la barajul pentru promovarea în categoria «B» cu câştigătoarea seriei a doua, Dinamo Craiova. Barajul a fost pierdut la mare luptă, 2–3 la Craiova – după ce am condus noi la pauză cu 2–0 şi 1–2, la Târgu Jiu, dar obiectivul de a avea o echipă de performanţă n-a încetat niciodată să dispară!
Fuziunea dintre «Flacăra-Unirea» şi «CIL»
    Conştienţi că la echipele din Târgu-Jiu există un potenţial bun de jucători, conducătorii sportului din Gorj au decis o fuziune a marilor rivale, Flacăra-Unirea şi CIL Târgu-Jiu, care din vara lui august 1962, anul când se terminase şi marea colectivizare a agriculturii, au pornit la drum sub o nouă denumire: PANDURII Târgu-Jiu. Ca antrenor a fost numit Tudor Paraschiva, internaţional «A», fost jucător la mai multe divizionare «A», printre care şi Jiul Petroşani. Între timp, printr-o hotărâre a Federaţiei Române de Fotbal, pe lângă eşaloanele de categoria «A» şi «B» s-a constituit şi categoria «C», în scopul de a cuprinde la performanţă cât mai multe regiuni. Pandurii, echipa nou constituită, a avut încă de la bun început un obiectiv clar şi concis: promovarea imediată în divizia «C».
     În ziua de 30 iunie 1963 a fost mare sărbătoare la Târgu-Jiu pentru că, după mai bine de zece ani, de când Constantin Geolgău şi entuziaştii săi jucători aprinseseră scânteia fotbalului la noi, aveam, în sfârşit, din anul 1959, o nouă echipă în divizia «C», după Gorjul şi Flacăra Târgu-Jiu. Lotul Pandurilor folosit de antrenorul emerit Tudor Paraschiva în sezonul 1962 – 1963 a fost următorul: Niculescu Doru(Cartof), Brumeanu, Moldovan – portari, Schipor, Grama, Coman, Cernătoiu, Lupulescu, Andronache, Barbu – fundaşi, Rizea, Drăgan, Stere, Năstase, Vâlceanu, Popescu - mijlocaşi, Vasilescu, Nelu Băloi, Dorobanţu, Paraschiv, Chiţimia, Manole Băloi, viitorul cunoscut crainic sportiv, Gelepu Marcel, Chiţu, Melinte, Naidin, Serghie, Predescu, Mazilu – atacanţi. Primul meci oficial disputat în divizia «C» a avut loc la 1 septembrie 1963, în compania Siderurgistului Hunedoara, Corvinul de mai târziu. Şi de asta dată, buna pregătire a dat rezultatul scontat pentru că Pandurii şi-au spulberat efectiv adversarul cu un sec 6–0 (2–0)! Au marcat: Chiţu (12), Nelu Băloi (35), Melinte (53 şi 80), Vasilescu (83 şi 85). În etapele ce-au urmat, a mers totul strună, astfel încât la sfârşitul turului, deşi echipa era nou promovată, a reuşit să fie prima în clasament. Din 1963 până în 1967, anul decesului antrenorului emerit Tudor Paraschiva, echipa a avut un parcurs onorabil, aflându-se permanent printre fruntaşi în clasamentele finale. În anul 1968, pentru o scurtă perioadă, formaţia a fost preluată de antrenorul Constantin Geolgău, antrenor care în acelaşi an a înfiinţat în premieră la Târgu-Jiu Centrul de copii şi juniori. Dintre ei, mai târziu, au devenit componenţi de bază ai Pandurilor, binecunoscuţii Sergiu Gaman, Doru Mihuţ, Vasile Nanu, Sorca sau Mircea Hica. Ca mai întotdeauna, şi în această perioadă, toată suflarea fotbalistică gorjeană nu se mai mulţumea cu divizia «C», ci voia ceva mai mult: Pandurii, în divizia «B»! În vara lui 1972 se face fuziunea cu AS Gorjul, o altă divizionară «C» condusă de Vasile Nedelcu „Boskov”, aflată şi ea în căutarea gloriei! După alţi doi ani de speranţe şi de frământări, în vara lui 1975, Pandurii - Victoria face o nouă fuziune, de astă dată cu Cimentul, reprezentantă CLA Targu-Jiu, devenind Cimentul - Victoria Târgu-Jiu. La fel ca în anii precedenţi, şansa nu este nici de astă dată în curtea noastră, pentru ca la sfârşitul sezonului 1975–1976, drumul spre divizia « B » este luat de către Minerul Lupeni, o echipă susţinută puternic de minerii din Valea Jiului. Din fericire, factorii responsabili ai judeţului nu dezarmează nici după acest greu moment şi decid în primă instanţă ca din toamna lui 1976, echipa să revină la vechea denumire de… PANDURII şi să fie susţinută pe mai departe de către Combinatul de Lianţi şi Azbociment Târgu-Jiu. Apoi, s-a adus un antrenor cu firmă în persoana lui Titus Ozon, marele vrăjitor al balonului rotund din anii 1950, de la Progresul Bucureşti şi Dinamo, care a dat credit „din prima” tinerilor Piţurcă, Hica, Nanu, Mladin, Zuica, Doru Mihuţ, Sorca, Băluţă, Plavicheanu, Paul, Bonculescu şi altora, pentru îndeplinirea unei mai vechi dorinţe arzătoare a târgujienilor: Pandurii, în divizia « B ». Lucru ce avea să se întâmple peste foarte puţină vreme…
Sezonul 1976-1977: Pandurii intră în Divizia B
        Cu o formaţie tânără şi ambiţioasă, având la timonă pe fostul mare internaţional Titus Ozon, PANDURII au fost încă de la începutul campionatului favoriţii ocupării locului întâi. Într-un final tensionat, după o luptă acerbă cu rivalii de la CSM Drobeta Turnu-Severin, s-a reuşit promovarea pentru prima dată în divizia «B», un vis realizat după mai bine de 15 ani de aşteptare a gorjenilor. Totuşi, parcă adevăratul vis a început să prindă contur în urma cu câţiva ani, când la insistenţele lui Traian Predulescu, ing. Ion Vulpe a scos din mocirla fotbalul gorjean. Într-un moment în care Pandurii Târgu-Jiu nici nu mai exista, Ion Vulpe împreună cu Mihai Stelescu şi Traian Predulescu au reuşit să puna bazele unui club competitiv. Departe de echipă nu a stat nici Bebe Tambu, care a reuşit să schimbe imaginea acestui club. Un Gabi Zahiu, un Titi Balaci, un Huza, un Moroşanu, un Virgil Voinea, Litoiu, Lucian Malaele, Rodin Voinea sau Cătălin Trofin sunt nume care şi-au pus amprenta în bine asupra fotbalului gorjean.
Pandurii în Prima Divizie
În sezonul 2005-2006, Pandurii Târgu Jiu a promovat din nou în prima liga de fotbal din România.

Echipa

liga 3 - Seria 5 - CS Nuova Mama Mia Becicherecu Mic

CS Nuova Mama Mia Becicherecu Mic

Anul infiintarii: 2002

Culorile clubului: rosu-alb

Stadion: Comunal

Capacitate stadion:

Adresa clubului: Becicherecu Mic – Timisoara – Cenad km 14

Telefon: 0722 / 803756 si 0743.622.302

Fax: 0256 / 224674

Adresa website: www.nuovamamamia.ro

Denumiri anterioare: -

Istoricul Clubului

CS Nuova Mama Mia Becicherecu Mic a fost infiintat in anul 2002.
Din 2003 pana in 2007 clubul a activat in Liga a 4-a, clasandu-se astfel:
Sezon 2003 / 2004 - Locul 11
Sezon 2004 / 2005 - Locul 7
Sezon 2005 / 2006 - Locul 3
Sezon 2006 / 2007 - Locul 1

La sfarsitul sezonului 2006 / 2007 participa si castiga cu scorul de 5 - 2 meciul de baraj pentru promovare in Liga a 3-a, desfasurat la Caransebes in compania echipei Pandurii Cernet, castigatoarea campionatului din judetul Mehedinti.
La sfarsitul sezonului 2007 / 2008, CS NMM se claseaza pe locul 14, ramanand astfel in Liga a 3-a.

Planuri de Viitor

1. Formarea uni lot de jucatori tineri, de perspectiva, capabil sa faca fata cerintelor ligii a 3-a.
2. Modernizarea si extinderea bazei sportive de la Becicherecu Mic.
3. Continuarea activitatii la grupele de copii.

Stadion

http://www.stadiumromania.blogspot.com/

Conducerea CS NMM

Presedinte: Viorel Harsan
Vicepresedinte: Iacob Gavril
Antrenor: Prof. Sorescu Valeriu
Organizator Competitii: Neagoe Elty

Echipa

 
























Portari:
1. Culda Alin - 12.03.1985

Fundasi:
Bar Calin - 18.04.1981
Terec cristian - 30.05.1984
Dragu Ion Daniel - 09.03.1986
Marcut Radu Andrei - 24.06.1987

Mijlocasi:
Rupa Vasile - 14.09.1979
Nanu Florin - 09.08.1983
Pasca Catalin - 12.01.1988
Milos Mircea - 02.07.1989
Hodis Andrei - 11.10.1989

Atacanti:
Balteanu Mihai Nicolae - 08.12.1984
Garz Alin - 18.02.1985

Antrenor: Sorescu Valeriu
                Varga Constantin

liga 3 - Seria 5 - Fotbal Club Scolar Resita

Fotbal Club Scolar Resita

Denumire: Fotbal Club Şcolar Reşiţa

Anul infiintarii: 1926

Culorile clubului: rosu-negru

Stadion: "Mircea Chivu"

Capacitate stadion: 12.500 locuri

Adresa clubului: Valea Domanului, Nr. 1

Telefon: 0255/223830

Denumiri anterioare: UDR Reşiţa (1926-46), Oţelul Reşiţa (1946-47), Metalochimic Reşiţa (1948-49), Metalul Reşiţa (1949-56, 1957-1958), Energia Reşiţa (1956-57), C.S.M. Reşiţa (1958-1974, 1982-2004) FCM Reşiţa (1974-82, 2004-2008)

Website : www.fotbalresita.ro

Istorie

Anul 1911 marchează începuturile fotbalului pe plaiurile reşiţene.
    1930-1931.
După 20 de ani, UDR câştigă ediţia a XIX-a a Campionatului Naţional (echipele participante au fost împărţite în cinci ligi regionale). În semifinale, UDR – Prahova Ploieşti 3-2, iar în finală, UDR – SG Sibiu 2-0. Formaţia standard a UDR din acea perioadă: Domocsek – Pomacsek, Gyury, Sinco (Rech), Szepe, Bunay, Fibişan (P. Munteanu), Lakatos, Ploieşteanu, Kilianowitz (Deşu), Morărescu (Keller).
    1931-1932.
Reşiţa a învins în semifinală Mureşul Tg. Mureş, cu 8-2, însă a pierdut finala cu Venus Bucureşti, scor 0-3.
Formaţia UDR: Domocsek – Czako, Gyury, Bundy, Szepe, Kilianowitz, Todor, Ploieşteanu, Lakatos, Moise, Keller. Internaţionali A: Ernest Lakatos, Silviu Ploieşteanu.
   1933-1934.
 Începe primul campionat naţional în sistem divizionar. Conducătorii UDR nu au participat la şedinţa de la Cluj, şi Reşiţa a rămas în afara campionatului până în 1938-1939, când UDR s-a clasat pe locul al IV-lea din 12 echipe. În sezonul 1933-1934, echipa de juniori UDR devine campioană naţională.
  1939-1940. Locul 4 din 13 echipe.
  1940-1941. Locul 7 din 13 echipe.
Jucători folosiţi: Kondrat, Fodor, Alasu, Neagrău, Sepi, Pop Vasile, Lakatos, Csipan, Cozma, Spielman, Zsizsik, Davidescu, Todor, Mark, Müller, Nagy, Köhl, Vida, Plujar, Oppelcz, Iovan, Lucaci, Dura, Laea etc.
UDR în 1942

UDR (juniori) în 1943.

În anii premergători celui de-al doilea război mondial a mai activat şi echipa muncitorilor (SSM Reşiţa), care în 1939-1940 a câştigat barajul regional şi a participat la campionatul Diviziei B, clasându-se pe locul 2. SSM Reşiţa şi-a schimbat denumirea în Locomotiva Reşiţa şi în primele două ediţii de după război a participat în Divizia B.

1946-1947. După cinci ani de război, se reia campionatul, iar Oţelul Reşiţa ocupă locul 11 din 14 echipe.
1947-1948. Echipa Metalochimic Reşiţa ocupă locul 16 şi retrogradează.
1948-1949. În Divizia B, echipa ocupă locul 2, însă ocupanta primului loc, Dinamo Bucureşti (garnitura a doua) nu are drept de promovare, astfel că Metalochimic ajunge în Divizia A.
1950. Cu toate eforturile, echipa Metalul Reşiţa retrogradează la golaveraj, dintr-un campionat cu 12 echipe. Dintre componenţii echipei: Zsizsik, Calnic, Micu, Marc, Vida, Iovan, Iorga, Bologa, Jojarth I etc.
1950-1951. Metalul Reşiţa retrogradează din Divizia B (22 de echipe) în Campionatul Regiunii Severin.
1952. Metalul Reşiţa câştigă Campionatul Regiunii Severin şi revine în Divizia B.
1954. Un alt an de referinţă pentru fotbalul reşiţean. La un an după revenirea în Divizia B, ocupă locul 7 în campionat, dar câştigă Cupa României, după o suită de cinci victorii împotriva unor echipe de „A“: 5-1 cu Ştiinţa Timişoara, 4-0 cu Locomotiva Tg. Mureş, 2-0 cu Locomotiva Timişoara, 1-0 cu CCA şi pe 6 decembrie, în finala de pe Stadionul Republicii din Bucureşti, 2-0 cu Dinamo, ambele goluri fiind marcate de Szeles.
Echipa: Zarici – Chirilă, Potoceanu, Munteanu, Teodorescu, Apro Ştefan, Jojarth II, P. Mioc, Urcan, Iovan (Vida), Szeles. Au mai contribuit portarul Purcica şi Calnic. Antrenori: Mihai Zsizsik şi Emil Cozma.

Căştigătorii Cupei României, întâmpinaţi în Gara Reşiţa Sud

Metalul Reşiţa, în semifinala cu CCA

1954-1958. In Valea Domanului se construieste cea mai reprezentativa baza sportiva a municipiului Resita, cunoscuta astazi sub denumirea de Stadionul „Mircea Chivu“. Baza sportiva, in suprafata de 48.460,51 mp din care 26.304,46 mp suprafata construita si cu o capacitate totala de 12.500 locuri, a fost realizata prin munca voluntara a locuitorilor municipiului Resita. In urma cuceririi Cupei Romaniei, in 1954, CNEFS a recompensat Metalul Resita cu suma de 10 milioane lei (la acea vreme), incepandu-se constructia stadionului din Valea Domanului. Ulterior, la constructia bazei sportive au contribuit si alte societati din cadrul orasului. Odata cu defalcarea Combinatului Metalurgic Resita in Combinatul Siderurgic si Uzina Constructoare de Masini, stadionul a trecut in administrarea Combinatului Siderurgic Resita (1962), iar in anul 2004 a revenit in domeniul public si administrarea Consiliului Local al municipiului Resita.

1958. Apare CSM Reşiţa, cu 12 ramuri sportive. Dupa mai bine de doua decenii de agonie si extaz, in care am trecut si prin emotiile retrogradarii, am promovat in Divizia A.
1971-1972. Sub denumirea de CSM Reşiţa se obţine promovarea în Divizia A.
Echipa: Ilies, Rednic, Kiss, Pîrvan (Zicheli), Kafka (Zimmer) – Grozăvescu (Jac), Varga (Stoia) – Atodiresei, Puskas, Szilagy (Păunescu), Florea (Dumitru). În 1978 consemnăm retrogradarea în Divizia B.
Clubul Sportiv Muncitoresc Reşiţa este desfiinţat în anul 1989, fiind club care aparţinea de fostul UGSR (desfiintat printr-o hotarare a FSN), dar se reînfiinţează în anul urmator. Un numar de 26 de membri fondatori, conducerea fostului club, antrenori si angajati au reinfiintat Clubul Sportiv Muncitoresc Resita. Noua conducere: Eugeniu Calin (presedinte), Ioan Stan (vicepresedinte), Gheorghe Albu (secretar), Eugenia Stefan (contabil), Adela Neag (casier).
1992. Promovarea în Divizia A, în urma scandalului în care au fost implicate UTA şi Unirea Alba Iulia. De pe locul al treilea, CSM Reşiţa a ajuns pe primul loc şi în primul eşalon, dar după numai un sezon a revenit în Divizia B, din cauza organizării defectuoase la nivelul conducerii clubului.
1996-1997. O nouă promovare în Divizia A. Jucăm trei sezoane, până în 2000. Supranumită „Milanul din Banat“, echipa noastră a fost revelaţia sezonului 1997-1998, însă următoarele două au fost sub aşteptări şi s-au soldat la final cu o retrogradare în Divizia B.
După primul an, au plecat de la echipă Cristian Chivu şi Vali Ciucur, la Universitatea Craiova, iar Sansiro Ciocoi a ajuns la FC Naţional.
CSM Reşiţa a pornit la drum, în 1997, cu antrenorul Ioan Sdrobiş, care a fugit la Baia Mare cu două zile înaintea începerii returului şi câteva etape, până la sfârşitul vieţii (1 aprilie 1998), echipa a fost condusă de Mircea Chivu, aflat în mare suferinţă. La Reşiţa a fost adus Silviu Stănescu. Sezonul 1998-1999 este început însă cu... Ioan Sdrobiş pe banca tehnică.
2002. Se înfiinţează SC CSM SA.
2004. CSM Reşiţa retrogradează în Divizia C şi este dezafiliată de patronul de atunci, Dinel Staicu.
2005. În Valea Domanului apare SC Fotbal Club Municipal SA Reşiţa, în Divizia B (Liga a II-a).
2008. FCM Reşiţa retrogradează în Liga a III-a şi apoi se desfiinţează după câteva etape jucate în acest eşalon, fără să obţină nici măcar un punct.
2009. Fotbal Club Şcolar Reşiţa se reorganizează şi apare dorinţa ca pe lângă Centrul de copii şi juniori din Valea Domanului să fiinţeze şi o echipă de seniori. După mai multe încercări, s-a ajuns la concluzia că este bine să pornim de jos, şi iată-ne cu o echipă în Liga a III-a.

Palmares

Campioană

• 1931 (sub denumirea UD Reşiţa): a câştigat finala campionatului cu 2-0 în faţa echipei SG Sibiu

Vice-campioană

• 1932(sub denumirea UD Reşiţa): a pierdut finala campionatului cu 3-0 în faţa echipei Venus Bucureşti

Câştigătoare a Cupei României

• 1954 (sub denumirea Metalul Reşiţa, în acea vreme în Divizia B): a câştigat finala în faţa lui Dinamo Bucureşti, cu 2-0

 

Stadion

Stadion "Mircea Chivu"
http://www.stadiumromania.blogspot.com/

Echipa

 

LOTUL DE JUCĂTORI

Sile Giurcanu
Fabian Minda
Venţel Turech
Ion Hamat
Laurenţiu Breşneni
Daniel Cojocaru
Bogdan Mihăilă
Lucian Micu
Denis Dodoi
Cristian Crăguia
Alexandru Arvat
Iulian Gruescu
Samuel Subota
Angelo Dragu
Ionuţ Lazăr
Alin Pitaru
Miodrag Tincul
Marius Loba
Alexandru Ispas
Valentin Popescu
Lucian Dobre
Cătălin Suru

liga 3 - Seria 5 - Minerul Matasari

Minerul Matasari

Denumire: Minerul Matasari

Anul infiintarii:

Culorile clubului:

Stadion: Minerul

Capacitate stadion: 1.500 locuri

Adresa clubului:

Denumiri anterioare:

Website :

liga 3 - Seria 5 - Gloria Arad

 Gloria Arad

 Denumire: Gloria Arad

Anul infiintarii: 1913

Culorile clubului: alb-albastru

Stadion: Atletico

Capacitate stadion: 300 locuri

Adresa clubului: str Hunedoarei nr 33-35 Arad - jud Arad

Denumiri anterioare:

Website :-

liga 3 - Seria 5 - Muncitorul Resita

Muncitorul Resita

Denumire: Clubul Sportiv Muncitorul Resita

Anul infiintarii: 1911

Culorile clubului: negru-rosu (1911-2002) portocaliu-verde(din 2002)

Stadion: Muncitorul

Capacitate stadion: 500 locuri

Adresa clubului:

Denumiri anterioare:
1921-1917 echipa de fotbal a activat în Campionatul Ungariei de Sud şi a purtat diferite denumire apropiate de cea din prezent
1919 -  Club Sportiv al Muncitorilor din România;
1921 -  Societatea Sportivă a Muncitorilor din România,
1946 -  Locomotiva Reşiţa
1949 -  Progresul Reşiţa, Flamura Resita
1950 -  Asociaţia Sportivă Muncitorul Reşiţa,
1988 -  Asociţia Sportivă Muncitorul Ştiinţa Reşiţa,
1990 -  AS Muncitorul Reşiţa,
2002 -  Club Sportiv Muncitorul Reşiţa
Website : -

Istorie

 

      În anul 1911, luna iulie, salariaţii şi sindicaliştii uzinelor StEG (K&K privillegierte ostereichische Staats Eisenbahn Gesseltschaft - Societatea privilegiată imperială şi regală a căilor ferate de stat - viitorul UDR - şi mai apoi Combinat Metalurgic Reşiţa) înfiinţează probabil primul club polisportiv din zona Caraş-Severinului, sub denumirea de Reschitzarer Arbeiter Klub - în traducere libera: Clubul Reşiţean al Muncitorilor.
Preşedintele clubului fiind Kormoczy Victor. La înfiinţare clubul a avut mai multe secţii: fotbal, box, popice, atletism şi schi. Echipa de fotbal activează în campionatul Ungariei de sud, echivalentul ligii a III-a de astăzi.
Primul teren de fotbal a fost în zona denumită "Principele Carol", unde astăzi sunt casele din colonia Oltului. Această bază sportivă va fi dezafectată din dispoziţia societăţii, pentru a permite construire de locuinţe pentru salariaţi.
     După 1918, clubul îşi schimbă denumirea în Clubul Sportiv al Muncitorilor, activitatea sportivă, datorită vremurilor, desfăşurându-se doar local, şi relativ sporadic.
     În anul 1922, odată cu apariţia Legii societăţilor nonprofit, clubul se reorganizează, devenind unul din cele mai puternice cluburi sportive muncitoreşti din Banat. Odată cu reorganizarea clubului se schimbă şi denumirea. Noua denumire fiind Societatea Sportivă a Muncitorilor Reşiţa. Preşedintele clubului fiind Bernau Vasile, secretar general Klein Carol, membrii în conducerea clubului fiind Keiser Francisc, Rost Eduard şi Rausch Hermann.
     În anul 1925 S.S.M. Reşiţa fuzionează cu un alt club muncitoresc: Internationale Sport-Sektion înfiinţat în anul 1922. În urma fuziunii clubul îşi păstrează neschimbată denumirea, preşedinte devenind Rausch Hermann, iar secretar general al clubului fiind ales Hromadka Georg. S.S.M. Reşiţa avea baze sportive bine dotate: Baza sportivă unde astăzi este Universitatea Eftimie Murgu, Cabana Muncitorul pe Semenic (astăzi este în administrarea "Prietenilor Munţilor"), ştrandul Turistic (astăzi în proprietatea firmei Consproiect) săli de gimnastică, lupte, tenis de masă şi şah.
    În anul 1926, la propunerea de a fuziona cu S.S.U.D.R. (anul de constituire al viitorului CSMR), S.S.M. Reşiţa refuză propunerea, continuându-şi activitatea sportivă. Deşi clubul a refuzat fuziunea cu S.S.U.D.R., conducerea clubului a fost de acord ca cei mai buni fotbalişti să treacă la S.S.U.D.R.
     Echipa de fotbal a clubului promovează în anul 1936 în divizia C, iar în anul 1939 promovează în divizia B unde în ediţiile de campionat 1939/1940 şi 1940/1941 ocupa locul II. În perioada 1942-1945 activează în campionatul de război al României organizat sub diverse denumiri - "Cupa Eroilor", "Cupa Basarabiei" etc., alături de S.S.U.D.R., Ripensia Timişoara, Chinezul Timişoara, Vulturii Lugoj, etc.
    În perioada 1946-1948, echipa de fotbal a clubului activează în divizia B sub denumirea de Locomotiva Reşiţa. În anul 1948 cei mai valoroşi fotbalişti trec la Otelul Reşiţa (fost S.S. U.D.R.).
    Evenimentele din 1948 (naţionalizarea U.D.R.) cât şi faptul că, în perioada premergătoare, conducerea acestuia refuză să se pună la dispoziţia autorităţilor comuniste pentru propagandă, duce la interzicerea clubului, mulţi din conducătorii clubului fac închisoare politică, printre ei aflându-se şi secretarul general al clubului, Cetăţeanul de Onoare post mortem Georg Hromadka. Baze sportive (arena de fotbal, cabana Muncitorul şi ştrandul Turistic) sunt confiscate şi trecute în proprietatea I.C. Reşiţa (viitoarea societate Prescom/Aquacaras). Deşi interzis de către autorităţile comuniste, clubul nu va dispărea de pe scena sportivă. În acelaşi ani - 1948 - din cadrul U.D.R.-ului Direcţia Exploatărilor se desprinde sectorul EDILE care împreună cu celelalte Servicii Publice Comunale se constituie în Întreprinderea Comunală Reşiţa (I.C.R.). Muncitorii din nou înfiinţata Întreprindere Comunală Reşiţa, mulţi membrii ai S.S.M. Reşiţa, reuşesc practic să reînfiinţeze clubul sub denumirea de I.C. Reşiţa. Noua structură este recunoscută prin Ordinul nr. 5/1949 emis de către O.S.P. (Organizaţia Sportului Popular). În perioada 1949-1950 clubul îşi va schimba de două ori denumirea: "Flamura" şi mai apoi "Progresul".
    În anul 1950 se reuşeşte revenirea într-un fel la vechea denumire Asociaţia Sportivă Muncitorul Reşiţa, denumire păstrată până în anul 1981 când în urma fuziunii cu Ştiinţa Reşiţa, denumirea clubului va fi de Muncitorul Ştiinţa Reşiţa.
    În anul 1990 în baza Autorizaţiei nr. 2551/10.08.1990 emisă de către Prefectul ec. Liviu Spătaru, clubul dobândeşte personalitate juridică şi va activa în continuare sub denumirea de A.S. Muncitorul Reşiţa.
     În anul 2005, A.S. Muncitorul în baza Certificatului de Identitate Sportiva CS/A2/00046/2005 devine Clubul Sportiv Muncitorul.
     După evenimentele din 1948, clubul nu a mai atins niciodată dimensiunile avute în perioada interbelică, acest fapt datorându-se şi faptului că activitatea sportivă a clubului a fost susţinută doar de către salariaţii din gospodăria comunală.
     Deşi în anul 1948 autorităţile comuniste au interzis clubul, în anul 1981 într-o carte dedicată judeţului Caraş-Severin, aparatul de propagandă comunistă se laudă că în anul 1922 a înfiinţat Societatea Sportivă a Muncitorilor unul din cele mai mari şi puternice cluburi muncitoreşti din Banat. O minciuna tipic comunistă, în fond comuniştii au înfiinţat în anul 1922 clubul A.M.E.F. Reşiţa (Asociaţia Muncitorilor pentru Educaţie Fizică), care s-a autodizolvat din lipsa de aderenţi şi rezultate în anul 1924 şi A.S.M. Reşiţa (Asociaţia Sportivă Muncitorească) înfiinţat în anul 1940 care a avut aceeaşi soarta patru ani mai târziu.
Astfel echipa de fotbal a activat până în anul 2005 doar la nivelul ligii a IV-a, an în care a promovat în Liga a III-a, după 70 de ani. In acelasi an retrogradeaza dupa care revine in editia 2009-2010 in Liga 3.

     Proaspăta divizionară C, Muncitorul Reşiţa a revenit în liga a treia, seria C5. Echipa este cunoscută reşiţenilor sub titulatura de „gospodarii”. În ediţia 2005-2006 echipa a activat în seria C7, ca satelit al defunctei FCM Reşiţa. Tocmai acest lucru a dus, la clasarea pe ultimul loc al turului cu numai 5 puncte. În retur, finanţatorii echipei, nimeni alţii decât angajaţii societaţilor AquaCaraş şi Prescom (ultima de transport local şi salubritate) au decis ca salvarea echipei să se facă cu antrenor şi forţe proprii, nu cu jucătorii mercenari, care nu prindeau lotul de optspezece al FCM-ului. Cu antrenorii Viorel Lolea (principal) şi Adrian Cîrjan (secund) şi cu jucători proprii, echipa a adunat 26 de puncte fiind la un pas să se salveze în dauna Gloriei Arad, echipa de pe locul 9 (33 de puncte).
     De la instalarea lui Viorel Lolea, ex-goalkepper al gospodarilor, Muncitorul s-a clasat mereu pe podiumul ligii a patra Caraş, obiectivul declarat al echipei fiind promovarea. La finele ediţiei de campionat 2008-2009, Muncitorul Reşiţa a ocupat locul secund la zece puncte de prima clasată, Berzobis Berzovia. Aceasta din urmă, deşi campioană, la data barajului de promovare în liga a a treia ce s-a disputat la Arad cu campioana judeţului Alba Iulia, Minaur Zlatna, nu era constituită ca şi club sportiv. Cum FRF a permis ca la meciurile de baraj să joace echipele campioane, Muncitorul a demonstrat încă odată de ce s-a autointitulat „campioana morală” a seriei cărăşene.

Stadion

 

Stadion "Muncitorul" din cartierul "Lend"

http://www.stadiumromania.blogspot.com/

 

De a lungul timpului Clubul Sportiv Muncitorul Reşiţa secţia fotbal a activat pe următoarele terenuri:

1911-1916 - terenul situat unde astăzi este colonia Oltului

1916-1922 - terenul situat în Mociur unde astăzi este baza de transport auto a UCMR

1923-1928 - terenul unde astăzi sunt blocurile de pe strada Fântânilor, lângă Gara de Sud

1928-1950 - terenul unde astăzi este amplasată Universitatea Eftimie Murgu

1950-1958 - terenul unde astăzi sunt garajele auto Prescom

1959-1960 - pe terenul Olimpia, unde astăzi este Grupul Şcolar Siderurgic

1961-1988 - pe terenul din cartierul Doman

1988-1991 - pe terenul de zgură din Valea Domanului

1992-1993 - pe terenul Izvor din Bocşa

1993-1995 - pe terenul din Caraşova

1996 şi până în prezent pe terenul Muncitorul din cartierul Lend.

Echipa

liga 3 - Seria 1 - Minerul Motru

Minerul Motru

Denumire: Minerul Motru

Anul infiintarii: 1962

Culorile clubului: alb - albastru

Stadion: Minerul

Capacitate stadion: 10.000 locuri

Denumiri anterioare: -

Website : -

Minerul Motru este o echipă de fotbal din Motru. A participat la campionatul regional între anii 1962-1968, iar apoi în Divizia C în perioada 1968-1973 (obţinând primul loc în sezonul 1972-73), ajungând în divizia B unde a jucat un total de 15 sezoane între anii 1973-74, 1975-76, 1982-85, 1988-91, 1995-2000 şi 2003-2005. In data de 27-11-2009 Minerul Motru a obtinut cea mai clara victorie din istoria sa 12-0 impotriva celor de la Juventus Bascov.

Palmares

Stadion

http://www.stadiumromania.blogspot.com/

liga 3 - Seria 5 - ACU Arad

Clubul Sportiv Atletic Club Universitatea Arad

Denumire: Clubul Sportiv Atletic Club Universitatea  Vasile Goldiş Arad

Anul infiintarii: 1995

Culorile clubului: alb-albastru

Stadion: Motorul

Capacitate stadion: 2.500 locuri

Adresa clubului: Calea Timişorii, nr. 50, Arad

Denumiri anterioare:

ACU Arad este un club de fotbal din Arad, România care evoluează în Liga a III-a, retrogradând în sezonul 2008-2009. Cele mai mari performanţe ale echipei sunt locul 13 în Divizia B la finele sezonului 2003-2004 şi participarea în şaisprezecimile Cupei României în 2003-2004 şi 2007-2008. Clubul a cărui culori sunt alb albastru, îşi desfăşoară meciurile de pe teren propriu pe Stadionul Motorul din Arad.
 

Istoric

ACU Arad a luat fiinţă în anul 1995, activând sub mai multe denumiri în Divizia D. În 2000 echipa a promovat pentru prima dată în eşalonul al treilea. După trei sezoane petrecute în Divizia C, a promovat în eşalonul al doilea. Cu antrenorul Marcel Coraş pe banca tehnică, ACU Arad a ocupat la finele sezonului 2003-2004 locul 13 în seria a treia a Diviziei B. Anul următor avea să aducă retrogradarea echipei, aceasta terminând campionatul pe locul 17. Declinul a continuat şi în sezonul 2005-2006 când, sub conducerea antrenorului italian Gian Pio del Monaco, ACU Arad a retrogradat in Divizia D. Clubul arădean a găsit un club dispus să îşi vândă locul în liga a treia, astfel că universitarii au continuat să joace în Divizia C şi în sezonul următor când au terminat campionatul pe locul 10. În sezonul 2007-2008 au fost aduşi la echipă antrenorul Mihai Roşca şi mai mulţi jucători cu experienţă Liga a II-a şi Liga a III-a. ACU a terminat campionatul pe locul 2, în spatele Unirii Sânnicolau Mare. Astfel, echipa a fost nevoită să joace două meciuri de baraj împotriva echipelor Gaz Metan Craiova şi Avântul Reghin. După un egal cu Avântul Reghin, arădenii au învins echipa din Craiova, această victorie aducându-le promovarea în Liga a II-a. În sezonul 2008-2009 al Ligii a II-a, ACU Arad a retrogradat în Liga a III-a.

Palmares

• Cupa României

              o şaisprezecimi (2003-2004, 2007-2008)

• Liga a II-a

             o locul 13 (2003-2004)

• Liga a III-a

            o locul 3 (2002-2003)

            o locul 2 (2007-2008)

liga 3 - Seria 1 - CS Ineu

CS Ineu

Denumire: Clubul Sportiv Ineu

Anul infiintarii: 2005(Reinfiintat)

Culorile clubului: alb-albastru

Stadion: Central Parc

Capacitate stadion: 3.000 locuri

Adresa clubului: Calea Aradului nr 5 Ineu – jud Arad

Denumiri anterioare: Tricotaje Ineu, Victoria Ineu

Website : -

Palmares

Stadion

http://www.stadiumromania.blogspot.com/

liga 3 - Seria 5 - CFR Marmosim Simeria

CFR Marmosim Simeria

Denumire: CFR Marmosim Simeria

Anul infiintarii: 1909

Culorile clubului:

Stadion: CFR Marmosim

Capacitate stadion: 5.000 locuri

Adresa clubului: Simeria, jud. Hunedoara

Denumiri anterioare: CFR Simeria

Website : -

Palmares

Stadion

http://www.stadiumromania.blogspot.com/